de Octavian RACU

Dumnezeu a sădit în fiecare din noi, asemenea talanţilor din parabola
biblică, sentimentele de dragoste, de putere şi de milă. Însă aceste
sentimente nu pot fi descoperite, învăţate şi cultivate decât în comuniune
cu aproapele nostru. Părintele sociologiei, August Comte era de părere
că sentimentele fundamentale pentru existenţa unei colectivităţi sunt deprinse în familie. Astfel, de la mamă copilul primeşte sentimentul de dragoste, de la tată supunerea faţă de autoritate iar de la fraţi sentimentul de solidaritate. Ajungem la concluzia că aceste
trăiri ale omului nu au o existenţă de sine stătătoare şi nici nu se nasc în cadrul societăţii pline de relaţii mai mult decât formale, ci sunt
legate indispensabil de conceptul de Tradiţie, care reprezintă în esenţă totalitatea de experienţe şi adevăruri transmise din generaţie în
generaţie, un ADN care defineşte firea umană din om în orice perioadă a istoriei. Fireşte, un individ rupt de generaţiile trecute, nu devine
„mai puţin om”, incapabil de iubire sau solidaritate cu semenii săi, însă un astfel de om are probleme în ceea ce înseamnă înţelegerea
acestor sentimente, cu trăirea lor profundă, fără să le poată cultiva odată ce nu a avut alături pe cineva prin care „să înveţe” să
le „utilizeze”, încercând să suplinească acest gol cu ajutorul unor ideologii politice artificiale şi sterpe cum ar fi liberalismul sau socialismul, a căror incapacitate de împlinire a umanului o
demonstrează istoria secolului XX. Convieţuirea în cadrul unei comunităţi umane depinde în mare parte de ataşamentul
nostru faţă de generaţiile trecute şi de comunitatea
spirituală care este purtătoarea Tradiţiei. Iată de ce adevărata noastră conştiinţa etnică nu este legată indispensabil de un stat, de o
ideologie sau de un partid politic, conştiinţa etnică este legată în primul rând de experienţa generaţiilor trecute pe care le primim, le trăim
şi suntem obligaţi să le transmitem urmaşilor noştri.
AXA de valori, spre care noi tindem, este redefinirea noastră ca personalităţi prin raportarea la generaţiile trecute, prin restabilirea
legăturii mistice dintre generaţia prezentă şi generaţiile anterioare. Noţiunile de „român” sau „moldovean”, odată ce adoptă un sens politic,
utilitar, odată ce se transformă în simple etichete politice lipsite de viaţă, aflate în slujba sistemului, devin nişte noţiuni goale şi superficiale,
deoarece nu reuşesc să ne definească ca personalitate, în calitate de produs direct al Tradiţiei. În acest context, rolul Bisericii Ortodoxe
este unul crucial. Poporul nostru este unicul popor a cărui etnogeneza a coincis cu creştinarea sa, ortodoxia devenind în acest fel o parte
indispensabilă al sufletului românesc. Nu mai poţi fi român fără a fi ortodox, pentru că odată ce eşti rupt de Biserica Neamului tău, eşti rupt
de ceea ce înseamnă „a simţi şi a trăi româneşte”. Iată de ce o AXA de valori, nu poate fi reconstruită decât prin raportarea la o tradiţie
ortodoxă moştenită de la strămoşii noştri. A se observa că unica formă de organizare stabilă al românilor pe parcursul întregii istorii a fost
Biserica, ceea ce demonstrează odată în plus rolul pe care îl are această instituţie în devenirea noastră ca Neam. Marele poet român Mihai Eminescu, pomeneşte în scrierile sale de trei piloni ai unei naţiuni: „Biserica, Familia şi Şcoala”. Păcat că duşmanii noştri au conştientizat
mai bine acest adevăr decât noi înşine. Astfel, revista AXA vine ca un adevărat manifest al noii generaţii. Al unei generaţii care încearcă să-şi redefinească rolul său în istorie şi devenind o generaţie de sacrificiu, să restabilească mersul firesc al lucrurilor. Conştientizând că viitorul se naşte în prezent, lansăm cu îndrăzneală acest manifest al noilor timpuri
sperând că acesta va trezi ecouri în societatea moldovenească, lansând un nou spaţiu pentru dezbateri.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!